Despre carte: an / Când am văzut-o prima dată, aveam șase ani. Stătea sub un paltin mare, galben, cu cizme roșii de cauciuc, o haină maro și o beretă tricotată, din care ieșeau două cozi pufoase și creț, și i-a bătut ochii. În acel moment am murit. Stătea acolo și privea ca un prost îndrăgostit. La fel, m-am uitat la ea de la ultimul meu birou toți cei unsprezece ani de școală, mi-am urmărit privirea când se întorcea de la întâlniri, se plimbă cu o prietenă, m-am uitat la ea și n-am văzut nimic în jur, de parcă nimic altceva nu ar exista pe lume decât păpușa mea mică. Și acum, o privesc, neobișnuit de frumoasă și fericită, pregătindu-se să meargă la altar într-o rochie albă pentru a spune „Da”. Nu pentru mine.